Allinta Munay Allinta Yachay Allinta Llankay
.

joi, 12 august 2010

Scriitori si samani

.
                                                              foto:Howard Terpning

THE WRITER’S JOURNEY - Christopher Vogler
(Calatoria Scriitorului)

Cand am citit asta, primita de la Ajnanina, am ramas fara rasuflare. Nu foarte mult, desigur, ci doar atat cat sa nu ma sufoc. Era un AHA din cel mare, care imi lamurea intr-un fel cam ce-i cu mine, cu povestile care s-au cerut scoase si scrise, cu Calatoria Eroului si cu Calea Frumusetii, asa cum am numit aceasta minune de drum in care sunt de o vreme...

Christopher Vogler zice de

SCRIITORI SI SAMANI


"Samanii au fost numiti "vindecatorii raniti". Ca si scriitorii, ei sunt oameni speciali, deosebindu-se de ceilalti prin visele, viziunile sau experientele lor unice. Samanii, ca multi scriitori, sunt pregatiti pentru lucrarea lor prin incercari teribile. Ei pot avea boli periculoase sau pot sa cada de pe o stanca, frangandu-si aproape toate oasele. Ei sunt mestecati de un leu sau sfasiati de un urs. Sunt facuti bucati si apoi refacuti intr-un nou mod. Intr-un anumit sesn, ei au murit si au renascut, iar aceasta experienta le confera puteri speciale. Multi scriitori isi ating puterea numai dupa de viata a dat cu ei de pamant intr-un anume fel.
Deseori cei care sunt alesi sa fie samani sunt recunoscuti dupa visele sau viziunile lor speciale, prin care zei sau spirite ii poarta catre alte lumi unde se confrunta cu incercari teribile. Sunt intinsi pe o masa, ca sa li se rupa si desfaca toate oasele. In fata propriilor ochi, oasele si organele le sunt spintecate, arse si apoi reasamblate intr-o noua ordine. Ei sunt reglati pe o noua frecventa, asemeni receptoarelor radio. Ca samani, ei sunt acum capabili sa primeasca mesaje din alte lumi.
Ei se intorc in triburile lor cu noi puteri. Au capacitatea de a calatori in alte lumi si de a aduce povesti, metafore sau mituri care ghideaza, vindeca si dau inteles vietii. Ei asculta visele confuze si misterioase ale semenilor lor si apoi le intorc acestora sub forma de povesti care ofera linii calauzitoare pentru o viata corecta.
Noi scriitorii avem parte de aceeasi putere aproape dumnezeiasca pe care o au samanii. Nu doar calatorim in alte lumi, dar le si cream, dincolo de spatiu si timp. Cand scriem, noi chiar calatorim in aceste lumi ale imaginatiei noastre. Oricine a incercat serios sa scrie stie de ce avem nevoie de solitudine si concentrare. Noi calatorim efectiv in alt timp si in alt loc.
Ca scriitori noi calatorim in alte lumi nu ca niste visatori cu ochii deschisi, ci ca samani cu puteri magice, pentru a capta acele lumi si a le aduce sub forma de povesti, spre a le impartasi altora. Povestile noastre au puterea de a vindeca, de a reinnoi lumea, de a da oamenilor metaforele prin care pot intelege mai bine propriile vieti.
Cand noi, scriitorii, folosim vechile instrumente ale arhetipurilor si Calatoria Eroului in povestile moderne, stam pe umerii facatorilor de mituri si ai samanilor din vechime. Cand incercam sa ne vindecam semenii prin puterea miturilor, suntem niste samani moderni. Punem aceleasi intrebari de cand lumea, aceleasi intrebari copilaresti prezentate de mituri. Cine sunt eu? De unde am venit? Ce se intampla cand mor? Ce inseamna asta? Unde(care) e rostul meu? Unde ma aflu eu in a mea Calatorie a Eroului?"

Cum in traducerea de mai sus am tradat :), asez aici, spre iertare, textul in limba engleza:

"WRITERS AND SHAMANS
Shamans have been called “the wounded healers.” Like writers, they are special people set apart from the rest by their dreams, visions, or unique experiences. Shamans, like many writers, are prepared for their work by enduring terrible ordeals. They may have a dangerous illness or fall from a cliff and have nearly every bone broken. They are chewed by a lion or mauled by a bear. They are taken apart and put back together again in a new
way. In a sense they have died and been reborn, and this experience gives them special
powers. Many writers come to their craft only after they have been shattered by life in some way.
Often those chosen to be shamans are identified by special dreams or visions, in which the gods or spirits take them away to other worlds where they undergo terrible ordeals.
They are laid out on a table to have all their bones removed and broken. Before their eyes, their bones and organs are split, cooked, and reassembled in a new order. They are tuned to a new frequency like radio receivers. As shamans, they are now able to receive messages from other worlds.
They return to their tribes with new powers. They have the ability to travel to other worlds and bring back stories, metaphors, or myths that guide, heal, and give meaning to life. They listen to the confusing, mysterious dreams of their people and give them back in the form of stories that provide guidelines for right living.
We writers share in the godlike power of the shamans. We not only travel to other worlds but create them out of space and time. When we write, we truly travel to these worlds of our imagination. Anyone who has tried to write seriously knows this is why we need solitude and concentration. We are actually traveling to another time and place.
As writers we travel to other worlds not as mere daydreamers, but as shamans with the magic power to bottle up those worlds and bring them back in the form of stories for others to share. Our stories have the power to heal, to make the world new again, to give people metaphors by which they can better understand their own lives.
When we writers apply the ancient tools of the archetypes and the Hero’s Journey to modern stories, we stand on the shoulders of the mythmakers and shamans of old.
When we try to heal our people with the wisdom of myth, we are the modern
shamans. We ask the same ageless, childlike questions presented by the myths: Who am I? Where did I come from? What happens when I die? What does it mean? Where do I fit in? Where am I bound on my own Hero’s Journey?"
.

4 comentarii:

ajnanina spunea...

privit asa, scriitorul capata responsabilitatea Creatorului...

care, daca nu deschide drumul, macar deseneaza harta... si trebuie sa o faca atat de precisa incat locul sa fie gasit, si atat de vaga incat noi teritorii sa poata fi trecute mereu pe ea, intru bucuria cautatorilor si calatorior din generatia urmatoare :)

Leo spunea...

Are sens, are sens.
Inteleg de aici ca trebuie sa avem grija ce lumi ne imaginam, pentru ca ele chiar se creeaza.
"They are taken apart and put back together again in a new way", aceasta imagine mi-e placut mult.

Mikka spunea...

Ajnanina,
Scriitorul- Povestitor face si el cat poate, cat isi da seama. Harta asta desenata de el e si pentru el insusi. Asa e, atat de precisa si atat de vaga cum ai vazut ca e. Tocmai pentru ca si el, ca si tovarasii de drum de acum si de mai tarziu, invata drumul pe masura ce se fac pasii.
El e un fel de trasmitator mai degraba, si cu cat e mai curat, cu cat se lucreaza pe sine pentru a lasa deoparte ceea ce e de lasat - slefuind propriul diamant - poate transmite mai bine, mai clar, mesajul povestilor.
(Si) de asta el face acea Calatorie a Eroului. Care cuprinde muuuulte drumuri... :)))

Mikka spunea...

Leo, fix asa e, ai vazut foarte bine! Ne cream propria "realitate", numita lume. Sunt si lumi in care suntem absorbiti, cand incepem a le vedea. Un fel de "alta realitate".
"cealalata realitate", cum o numea Carlos Castaneda.
In ce priveste desfacerea si apoi refacerea intr-un fel nou, desi pare o metafora, chiar nu e doar asa. Chiar se face desfacerea piesa cu piesa, pentru a se curata si limpezi si vindeca, apoi se reface, dand un nou curs vietii celui supus acestui proces.
"Ne-intamplarea" face sa trec prin de-astea si sa invat a le face si altora. Abia invat...
E absolut uluitor!!!!!!