Focul sacru. Primii pasi in transformare - tema practica

.

Prima data cand am intalnit Wilkanina, focul sacru, a fost in Peru. In buricul pamantului, pe lacul Titicaca, in insula Amantani. Acolo a fost primul contact... Foarte arzator...
Ne-am tot imbratisat dupa aia, de nu ne mai opream din dat din aripi...

Dupa asta au urmat alte si alte focuri...

Povestind despre dansatorii focului, mi-am dat seama ca poate unii vor sa stie cum este asta, arderea...
Iata aici cum se poate face acasa - una din variante.

Intai, alegem un moment anume in care ne facem timp pentru noi. Daca e sa fie la luna noua sau luna plina, e si mai bine. Dar... nu importa prea mult cand, conteaza cum...

Prima - prima din toate e intentia. Acea pornire de a limpezi, de a curata, pe de o parte, si de a creste, pe de alta.
Puteti face separat: o intalnire cu focul pentru eliberat si curatat si o alta pentru crescut semintele voastre...
Oricum ar fi, important e cum ...

Cand sunteti gata, luati o lumanare mica intr-o farfurioara - sau daca stati la curte, puteti face chiar un foc.

Se pregatesc hartie si chibrituri.
Se pune totul undeva, in ceea ce ar fi mijlocul unui cerc. Puteti marca cercul cu pietre, daca sunteti in curte. Acasa, in apartament, ar fi mijlocul unui covor sau daca nu, un loc aparte, unul care sa va fie sacru. Nu conteaza prea mult unde lucrati, important e cum...

Se deschide apoi spatiul sacru. Aici aveti o deschidere, facuta "ca la carte".

Daca nu intelegeti engleza, nu-i nimic... Practic, se cheama vanturile de sud, de vest, de nord si de est, Mama Pamant  si Tata Soare, cu Bunica Luna si Verii Stele si Marele Spirit ... Se cheama sa vina la focul sacru, sa ajute arderea ce va urma.

Apoi se aprinde focul. Acesta, focul sacru, va arde ceea ce dorim sa lasam, va creste ceea ce dorim sa crestem...
Aprindeti asadar lumanarica sau focul de lemne.
Priviti-l cateva clipe, sa il simtiti, sa il cunoasteti, sa va cunoasca... Focul vostru launtric se va destepta, se va uni cu flacara sacra.

Apoi stabiliti intentia:
Inati, de a lasa ce vreti sa lasati. Tot ce va impiedica sa va bucurati de viata, de voi insiva, de tot ce este. Toate fricile, durerile, dezamgirile, lipsa, abandonul, orice fel de nu pot, nu-s bun, nu sunt in stare... Si mai ales pe nu sunt iubit si nu merit... Veti sti. Cand veti umbla adanc in suflet, sa scotociti, simpla intentie atinsa puternic si curat, in timp ce stati acolo in genunchi langa foc, va scoate tot ceea ce va fi de scos si de ars.

Acum aveti doua variante: ori scrieti toate pe o hartie, ori fiecare pe cate o hartiuta mica. Cum va e mai potrivit. Nu conteaza cate hartii scrieti, conteaza cum...
Dpa ce terminati de scris - fie o "piedica", o "lipsa", fie toata lista, suflati. Suflarea voastra trece in bucata de hartie ceea ce simtiti. De plida : nu sunt iubit/iubita - simtiti ce simtiti cand ati atins asta si suflati neiubirea in hartie.
Ori, cand faceti lista pe o singura hartie, suflati in lista parcurgand fiecare cuvant sau propozitie si simtind...

Pe urma dati hartia focului Ardeti-o complet, lasand cenusa sa cada in farfurie. Daca faceti foc afara, puneti doar hartia in foc asigurandu-va ca arde de tot.

Faceti asa pana goliti sacul de "defecte", "probleme", 'lipsuri", "dureri"...

Apoi treceti la partea a doua: Ce vrem. Ce vrem sa crestem in noi. Poate bucuria de a implini un vis (sau mai multe), poate o relatie, poate o calatorie, poate darul de a dansa sau de a scrie sau curajul, limpezimea mintii sau forta trupului sau pacea sufletului... Orice face parte din ceea ce vreti si ce v-ar trebui, dupa cum credeti voi, ca sa realizati ceea ce vreti. Aici sunt calitati care se cresc si vise, viziuni, proiecte. Nu o sa cresteti bani, de pilda, ci o sa cresteti prosperitate, bunastare.
La fel ca si in prima parte, suflati in hartie starea. Cum va simtiti plini de curaj? Cum va simtiti alaturi de cel iubit/cea iubita? Vedeti un pic in viitor, vedeti realizarea si simtiti-o.

Oferiti-va timp si rabdare cu voi, sa puneti cat mai mult din stare, apoi suflati. Spiritul va prinde respirul (adica tot spiritul), Universul va sti, va primi...
Apoi ardeti si astea.

Focul va arde si va transforma in implinire ceea ce ati intentionat.Cu cat sunteti mai clari si mai fermi si mai "simtitori", cu atat e mai limpede toata lucrarea asta alchimica...

Cand sunteti gata, multumiti focului. Priviti-l un pic, sa il simtiti, sa va simta. Sa simtiti cum va simte.

Apoi hraniti-va cu puterea focului sacru: plimbati mainile prin flacari - cat mai aproape de ele, adica - cu intetia de a prinde focul in palme, si apoi duceti palmele aproape de corp, magaind foarte apropae de piele, ca si cum ati depune focul

- in pantec - pentru actiunea corecta, potrivita
- in mijlocul pieptului - pentru simtirea corecta, adica iubirea
- in mijlocul fruntii - pentru gandirea clara, viziunea limpede

Cu acestea trei "zone" luminate si imputernicite de foc (trup, suflet, minte) veti realiza ceea ce v-ati propus: sa va eliberati de ceea ce ati lasat, sa va bucurati de roadele creatiei voastre...

Daca ati folosit lumanarica, adunati frumusel cenusa si presarati-o undeva pe pamant. Acesta are rol de a macera si de a rodi.
Daca ati facut foc in curte, ideal e sa-l lasati sa se stinga de la sine. Nu-l doborati cu apa... Focul e viu.
Aveti asta in vedere cand pregatiti lemnele. Veti sti cat timp veti avea de vegheat pana la stingere...

In final, mai multumiti o data focului. Apoi inchideti spatiul sacru, eliberand cele patru vanturi - "Mergi in lumina, mergi in pace!" -, multumind Mamei Pamant si Tatalui Soare, cu Bunica Luna si Verii Stelari, si Marelui Spirit.

Puteti face aceasta lucrare transformatoare de cate ori doriti. Puteti face cresterea puterii in cele trei centre de putere - pantec, inima, cap - in fiecare seara, folosind flacara unei lumanari. Veti observa in timp schimbarile, in ceea ce faceti - actiunea corecta -, in ceea ce simtiti - iubirea din care faceti, - si in ceea ce ganditi - mintea ascutita si viziunea clara.

Si poate ca in timp veti ajunge sa simtiti dragostea focului si placerea de a atinge flacarile... Veti simti viul lui. Poate veti gasi mai des bucurie in viata si putere de a va echilibra la momentul alegerilor sau in fata unor tulburari. Nimic nu este degeaba. Si tot ce conteaza este cum...

Si apoi... adica tot timpul,
Pasiti in Frumusete!
.

Oamenii de Foc

.

.
Azi, despre Oamenii de Foc:

Victor Sanchez - "Toltecii noului mileniu"
.

Vantul se inteteste, fortandu-se sa ne acoperim fetele ca sa nu ne inghete nasul. Dupa un timp, aud vocea lui Manolo, care ma cheama de undeva din afara sacilor de dormit.

"Hei, Vic, vino sa vezi!" Imi scot capul de sub patura si reusesc sa-l vad pe Manolo, care privea uimit in directia tufisurilor.
"La ce te uiti? Vino inapoi!"
"Nu, Vic.Ttrebuie sa vezi asta, n-o sa-ti para rau."
Curiozitatea mea invinge frigul. Ma ridic in picioare si ma duc langa el. Ma uit in directia in care priveste el - spre tabara wirrarika. Vad o luminita printre tufisuri, care incepe sa creasca, pana cand acopera o intreaga scena din fata noastra.
"Extraordinar! Nu se poate! Veniti repede sa vedeti!", le spun celorlalti, care stau culcati.
"Ce se intampla?" intreaba mai multi. Se ridica pe rand in picioare si incep sa exclame de uimire. Nu ne vine sa credem ce vedem in fata ochilor. Viziunea din fata noastra ne prezinta tabara wirrarika, loc care de fapt se afla in afara campului nostru vizual, din cauza distantei dintre noi si a inaltimii arbustilor din zona. Vedem cativa wirrarika asezati in jurul focului, cufundati in energia sa. Insa nu ii vedem asa cum sunt; pentru privirile noastre, acestia sunt alcatuiti din lumina multicolora, ca si cand ar fi o sfera de lumina."ascunsa" sub o palarie si o patura. Sunt compusi din acelasi material ca si Tatewari (focul) si sunt constienti de acest lucru. Dintr-o data par sa observe ca ii vedem, iar doi dintre ei se intorc cu fata spre noi. Ni se face frica imediat, ca si cum am fi primit o palma peste fata. Ochii lor sunt de foc si sunt indreptati spre noi. Reusesc sa ne zambeasca usor, dupa care se intorc sa vegheze focul. Noi ramanem in extaz timp de cateva minute.
Apoi vedem cum flacarile focului incep sa creasca, pana cand se transforma intr-un chip enorm de cerb, cu coarne mari, de foc. Acesta ne priveste fix, scotand flacari pe ochi si pe gura. Ne frecam la ochi, ca si cand am vrea sa ne trezim. Ceea ce vedem e real! Il vedem pe Tamatz Kahullumary, chiar in fata noastra! Toti sase il vedem! Acel chip urias de cerb inflacarat din mijlocul indienilor wirrarika este cea mai vie viziune pe care am vazut-o vreodata si emana o putere si o maretie venite dintr-o alta lume. Pe obraji ne curg lacrimi de fericire. Cu totii ne exprimam uluirea si incantarea, prin expresii ca: "Nu-mi vine sa cred ca exista ceva atat de frumos! Nu se poate asa ceva! Ce minunat! Vezi si tu?" Viziunea se mentine timp de cincisprezece minute.
Mai tarziu, Cerbul de Foc este "absorbit" de flacari si ii avem din nou in prim plan pe luminosii wirrarika. Unii stau in picioare , iar doi dintre ei stau langa foc. Impresia pe care ne-o lasa, ca ar fi compusi din foc, nu este doar vizuala, ci pot simti la nivelul corpului energia uriasa de sub palariile, hainele si paturile care ii acopera.
Avem senzatia ca in orice clipa hainele lor pot lua foc, transformandu-i in sfere de foc.
Persoana aflata in dreapta face ceva ce nu putem discerne. Imediat, totul devine evident. Vorbeste cu focul. Este marakame Antonio care ii vorbeste focului! Focul ii raspunde. Este limpede ca se inteleg unul pe celalalt. Au aceeasi natura. Pe masura ce marakame-ul continua sa comunice cu focul, celelalte siluete se raspandesc si incep sa se miscoreze, ca si cand si-ar luat zborul. Intensitatea interactiunii dintre foc si om devine tot mai puternica. Putem simti iubirea profunda ce i-o poarta focului indienii wirrarika si mai ales marakame Antonio. Doar ca in acea clipa Antonio nu este, pur si simplu, Antonio. El este energie pura. Putem simti si iubirea infinita si inefabila ce o are Bunicul Foc pentru wirrarika. E cert ca aceasta este natiunea lui, poporul lui. Este posibil sa fie singurii oameni treji de pe acest Pamant, iar acum ne lasa sa le spionam lumea, pentru cateva clipe. Constientizez ce raspundere uriasa poarta indienii wirrarika pe umerii lor, sustinand timp de secole si de milenii un efort neinduplecat de a nu uita esentialul, de a tine deschise canalele ce fac legatura cu sursa a tot ceea ce exista.
.