.
Prima data cand am intalnit Wilkanina, focul sacru, a fost in Peru. In buricul pamantului, pe lacul Titicaca, in insula Amantani. Acolo a fost primul contact... Foarte arzator...
Ne-am tot imbratisat dupa aia, de nu ne mai opream din dat din aripi...
Dupa asta au urmat alte si alte focuri...
Povestind despre dansatorii focului, mi-am dat seama ca poate unii vor sa stie cum este asta, arderea...
Iata aici cum se poate face acasa - una din variante.
Intai, alegem un moment anume in care ne facem timp pentru noi. Daca e sa fie la luna noua sau luna plina, e si mai bine. Dar... nu importa prea mult cand, conteaza cum...
Prima - prima din toate e intentia. Acea pornire de a limpezi, de a curata, pe de o parte, si de a creste, pe de alta.
Puteti face separat: o intalnire cu focul pentru eliberat si curatat si o alta pentru crescut semintele voastre...
Oricum ar fi, important e cum ...
Cand sunteti gata, luati o lumanare mica intr-o farfurioara - sau daca stati la curte, puteti face chiar un foc.
Se pregatesc hartie si chibrituri.
Se pune totul undeva, in ceea ce ar fi mijlocul unui cerc. Puteti marca cercul cu pietre, daca sunteti in curte. Acasa, in apartament, ar fi mijlocul unui covor sau daca nu, un loc aparte, unul care sa va fie sacru. Nu conteaza prea mult unde lucrati, important e cum...
Se deschide apoi spatiul sacru. Aici aveti o deschidere, facuta "ca la carte".
Daca nu intelegeti engleza, nu-i nimic... Practic, se cheama vanturile de sud, de vest, de nord si de est, Mama Pamant si Tata Soare, cu Bunica Luna si Verii Stele si Marele Spirit ... Se cheama sa vina la focul sacru, sa ajute arderea ce va urma.
Apoi se aprinde focul. Acesta, focul sacru, va arde ceea ce dorim sa lasam, va creste ceea ce dorim sa crestem...
Aprindeti asadar lumanarica sau focul de lemne.
Priviti-l cateva clipe, sa il simtiti, sa il cunoasteti, sa va cunoasca... Focul vostru launtric se va destepta, se va uni cu flacara sacra.
Apoi stabiliti intentia:
Inati, de a lasa ce vreti sa lasati. Tot ce va impiedica sa va bucurati de viata, de voi insiva, de tot ce este. Toate fricile, durerile, dezamgirile, lipsa, abandonul, orice fel de nu pot, nu-s bun, nu sunt in stare... Si mai ales pe nu sunt iubit si nu merit... Veti sti. Cand veti umbla adanc in suflet, sa scotociti, simpla intentie atinsa puternic si curat, in timp ce stati acolo in genunchi langa foc, va scoate tot ceea ce va fi de scos si de ars.
Acum aveti doua variante: ori scrieti toate pe o hartie, ori fiecare pe cate o hartiuta mica. Cum va e mai potrivit. Nu conteaza cate hartii scrieti, conteaza cum...
Dpa ce terminati de scris - fie o "piedica", o "lipsa", fie toata lista, suflati. Suflarea voastra trece in bucata de hartie ceea ce simtiti. De plida : nu sunt iubit/iubita - simtiti ce simtiti cand ati atins asta si suflati neiubirea in hartie.
Ori, cand faceti lista pe o singura hartie, suflati in lista parcurgand fiecare cuvant sau propozitie si simtind...
Pe urma dati hartia focului Ardeti-o complet, lasand cenusa sa cada in farfurie. Daca faceti foc afara, puneti doar hartia in foc asigurandu-va ca arde de tot.
Faceti asa pana goliti sacul de "defecte", "probleme", 'lipsuri", "dureri"...
Apoi treceti la partea a doua: Ce vrem. Ce vrem sa crestem in noi. Poate bucuria de a implini un vis (sau mai multe), poate o relatie, poate o calatorie, poate darul de a dansa sau de a scrie sau curajul, limpezimea mintii sau forta trupului sau pacea sufletului... Orice face parte din ceea ce vreti si ce v-ar trebui, dupa cum credeti voi, ca sa realizati ceea ce vreti. Aici sunt calitati care se cresc si vise, viziuni, proiecte. Nu o sa cresteti bani, de pilda, ci o sa cresteti prosperitate, bunastare.
La fel ca si in prima parte, suflati in hartie starea. Cum va simtiti plini de curaj? Cum va simtiti alaturi de cel iubit/cea iubita? Vedeti un pic in viitor, vedeti realizarea si simtiti-o.
Oferiti-va timp si rabdare cu voi, sa puneti cat mai mult din stare, apoi suflati. Spiritul va prinde respirul (adica tot spiritul), Universul va sti, va primi...
Apoi ardeti si astea.
Focul va arde si va transforma in implinire ceea ce ati intentionat.Cu cat sunteti mai clari si mai fermi si mai "simtitori", cu atat e mai limpede toata lucrarea asta alchimica...
Cand sunteti gata, multumiti focului. Priviti-l un pic, sa il simtiti, sa va simta. Sa simtiti cum va simte.
Apoi hraniti-va cu puterea focului sacru: plimbati mainile prin flacari - cat mai aproape de ele, adica - cu intetia de a prinde focul in palme, si apoi duceti palmele aproape de corp, magaind foarte apropae de piele, ca si cum ati depune focul
- in pantec - pentru actiunea corecta, potrivita
- in mijlocul pieptului - pentru simtirea corecta, adica iubirea
- in mijlocul fruntii - pentru gandirea clara, viziunea limpede
Cu acestea trei "zone" luminate si imputernicite de foc (trup, suflet, minte) veti realiza ceea ce v-ati propus: sa va eliberati de ceea ce ati lasat, sa va bucurati de roadele creatiei voastre...
Daca ati folosit lumanarica, adunati frumusel cenusa si presarati-o undeva pe pamant. Acesta are rol de a macera si de a rodi.
Daca ati facut foc in curte, ideal e sa-l lasati sa se stinga de la sine. Nu-l doborati cu apa... Focul e viu.
Aveti asta in vedere cand pregatiti lemnele. Veti sti cat timp veti avea de vegheat pana la stingere...
In final, mai multumiti o data focului. Apoi inchideti spatiul sacru, eliberand cele patru vanturi - "Mergi in lumina, mergi in pace!" -, multumind Mamei Pamant si Tatalui Soare, cu Bunica Luna si Verii Stelari, si Marelui Spirit.
Puteti face aceasta lucrare transformatoare de cate ori doriti. Puteti face cresterea puterii in cele trei centre de putere - pantec, inima, cap - in fiecare seara, folosind flacara unei lumanari. Veti observa in timp schimbarile, in ceea ce faceti - actiunea corecta -, in ceea ce simtiti - iubirea din care faceti, - si in ceea ce ganditi - mintea ascutita si viziunea clara.
Si poate ca in timp veti ajunge sa simtiti dragostea focului si placerea de a atinge flacarile... Veti simti viul lui. Poate veti gasi mai des bucurie in viata si putere de a va echilibra la momentul alegerilor sau in fata unor tulburari. Nimic nu este degeaba. Si tot ce conteaza este cum...
Si apoi... adica tot timpul,
Pasiti in Frumusete!
.
Allinta Munay Allinta Yachay Allinta Llankay
.
.
marți, 31 august 2010
luni, 23 august 2010
joi, 12 august 2010
Scriitori si samani
.
foto:Howard Terpning
THE WRITER’S JOURNEY - Christopher Vogler
(Calatoria Scriitorului)
Cand am citit asta, primita de la Ajnanina, am ramas fara rasuflare. Nu foarte mult, desigur, ci doar atat cat sa nu ma sufoc. Era un AHA din cel mare, care imi lamurea intr-un fel cam ce-i cu mine, cu povestile care s-au cerut scoase si scrise, cu Calatoria Eroului si cu Calea Frumusetii, asa cum am numit aceasta minune de drum in care sunt de o vreme...
Christopher Vogler zice de
SCRIITORI SI SAMANI
"Samanii au fost numiti "vindecatorii raniti". Ca si scriitorii, ei sunt oameni speciali, deosebindu-se de ceilalti prin visele, viziunile sau experientele lor unice. Samanii, ca multi scriitori, sunt pregatiti pentru lucrarea lor prin incercari teribile. Ei pot avea boli periculoase sau pot sa cada de pe o stanca, frangandu-si aproape toate oasele. Ei sunt mestecati de un leu sau sfasiati de un urs. Sunt facuti bucati si apoi refacuti intr-un nou mod. Intr-un anumit sesn, ei au murit si au renascut, iar aceasta experienta le confera puteri speciale. Multi scriitori isi ating puterea numai dupa de viata a dat cu ei de pamant intr-un anume fel.
Deseori cei care sunt alesi sa fie samani sunt recunoscuti dupa visele sau viziunile lor speciale, prin care zei sau spirite ii poarta catre alte lumi unde se confrunta cu incercari teribile. Sunt intinsi pe o masa, ca sa li se rupa si desfaca toate oasele. In fata propriilor ochi, oasele si organele le sunt spintecate, arse si apoi reasamblate intr-o noua ordine. Ei sunt reglati pe o noua frecventa, asemeni receptoarelor radio. Ca samani, ei sunt acum capabili sa primeasca mesaje din alte lumi.
Ei se intorc in triburile lor cu noi puteri. Au capacitatea de a calatori in alte lumi si de a aduce povesti, metafore sau mituri care ghideaza, vindeca si dau inteles vietii. Ei asculta visele confuze si misterioase ale semenilor lor si apoi le intorc acestora sub forma de povesti care ofera linii calauzitoare pentru o viata corecta.
Noi scriitorii avem parte de aceeasi putere aproape dumnezeiasca pe care o au samanii. Nu doar calatorim in alte lumi, dar le si cream, dincolo de spatiu si timp. Cand scriem, noi chiar calatorim in aceste lumi ale imaginatiei noastre. Oricine a incercat serios sa scrie stie de ce avem nevoie de solitudine si concentrare. Noi calatorim efectiv in alt timp si in alt loc.
Ca scriitori noi calatorim in alte lumi nu ca niste visatori cu ochii deschisi, ci ca samani cu puteri magice, pentru a capta acele lumi si a le aduce sub forma de povesti, spre a le impartasi altora. Povestile noastre au puterea de a vindeca, de a reinnoi lumea, de a da oamenilor metaforele prin care pot intelege mai bine propriile vieti.
Cand noi, scriitorii, folosim vechile instrumente ale arhetipurilor si Calatoria Eroului in povestile moderne, stam pe umerii facatorilor de mituri si ai samanilor din vechime. Cand incercam sa ne vindecam semenii prin puterea miturilor, suntem niste samani moderni. Punem aceleasi intrebari de cand lumea, aceleasi intrebari copilaresti prezentate de mituri. Cine sunt eu? De unde am venit? Ce se intampla cand mor? Ce inseamna asta? Unde(care) e rostul meu? Unde ma aflu eu in a mea Calatorie a Eroului?"
Cum in traducerea de mai sus am tradat :), asez aici, spre iertare, textul in limba engleza:
"WRITERS AND SHAMANS
Shamans have been called “the wounded healers.” Like writers, they are special people set apart from the rest by their dreams, visions, or unique experiences. Shamans, like many writers, are prepared for their work by enduring terrible ordeals. They may have a dangerous illness or fall from a cliff and have nearly every bone broken. They are chewed by a lion or mauled by a bear. They are taken apart and put back together again in a new
way. In a sense they have died and been reborn, and this experience gives them special
powers. Many writers come to their craft only after they have been shattered by life in some way.
Often those chosen to be shamans are identified by special dreams or visions, in which the gods or spirits take them away to other worlds where they undergo terrible ordeals.
They are laid out on a table to have all their bones removed and broken. Before their eyes, their bones and organs are split, cooked, and reassembled in a new order. They are tuned to a new frequency like radio receivers. As shamans, they are now able to receive messages from other worlds.
They return to their tribes with new powers. They have the ability to travel to other worlds and bring back stories, metaphors, or myths that guide, heal, and give meaning to life. They listen to the confusing, mysterious dreams of their people and give them back in the form of stories that provide guidelines for right living.
We writers share in the godlike power of the shamans. We not only travel to other worlds but create them out of space and time. When we write, we truly travel to these worlds of our imagination. Anyone who has tried to write seriously knows this is why we need solitude and concentration. We are actually traveling to another time and place.
As writers we travel to other worlds not as mere daydreamers, but as shamans with the magic power to bottle up those worlds and bring them back in the form of stories for others to share. Our stories have the power to heal, to make the world new again, to give people metaphors by which they can better understand their own lives.
When we writers apply the ancient tools of the archetypes and the Hero’s Journey to modern stories, we stand on the shoulders of the mythmakers and shamans of old.
When we try to heal our people with the wisdom of myth, we are the modern
shamans. We ask the same ageless, childlike questions presented by the myths: Who am I? Where did I come from? What happens when I die? What does it mean? Where do I fit in? Where am I bound on my own Hero’s Journey?"
.
foto:Howard Terpning
THE WRITER’S JOURNEY - Christopher Vogler
(Calatoria Scriitorului)
Cand am citit asta, primita de la Ajnanina, am ramas fara rasuflare. Nu foarte mult, desigur, ci doar atat cat sa nu ma sufoc. Era un AHA din cel mare, care imi lamurea intr-un fel cam ce-i cu mine, cu povestile care s-au cerut scoase si scrise, cu Calatoria Eroului si cu Calea Frumusetii, asa cum am numit aceasta minune de drum in care sunt de o vreme...
Christopher Vogler zice de
SCRIITORI SI SAMANI
"Samanii au fost numiti "vindecatorii raniti". Ca si scriitorii, ei sunt oameni speciali, deosebindu-se de ceilalti prin visele, viziunile sau experientele lor unice. Samanii, ca multi scriitori, sunt pregatiti pentru lucrarea lor prin incercari teribile. Ei pot avea boli periculoase sau pot sa cada de pe o stanca, frangandu-si aproape toate oasele. Ei sunt mestecati de un leu sau sfasiati de un urs. Sunt facuti bucati si apoi refacuti intr-un nou mod. Intr-un anumit sesn, ei au murit si au renascut, iar aceasta experienta le confera puteri speciale. Multi scriitori isi ating puterea numai dupa de viata a dat cu ei de pamant intr-un anume fel.
Deseori cei care sunt alesi sa fie samani sunt recunoscuti dupa visele sau viziunile lor speciale, prin care zei sau spirite ii poarta catre alte lumi unde se confrunta cu incercari teribile. Sunt intinsi pe o masa, ca sa li se rupa si desfaca toate oasele. In fata propriilor ochi, oasele si organele le sunt spintecate, arse si apoi reasamblate intr-o noua ordine. Ei sunt reglati pe o noua frecventa, asemeni receptoarelor radio. Ca samani, ei sunt acum capabili sa primeasca mesaje din alte lumi.
Ei se intorc in triburile lor cu noi puteri. Au capacitatea de a calatori in alte lumi si de a aduce povesti, metafore sau mituri care ghideaza, vindeca si dau inteles vietii. Ei asculta visele confuze si misterioase ale semenilor lor si apoi le intorc acestora sub forma de povesti care ofera linii calauzitoare pentru o viata corecta.
Noi scriitorii avem parte de aceeasi putere aproape dumnezeiasca pe care o au samanii. Nu doar calatorim in alte lumi, dar le si cream, dincolo de spatiu si timp. Cand scriem, noi chiar calatorim in aceste lumi ale imaginatiei noastre. Oricine a incercat serios sa scrie stie de ce avem nevoie de solitudine si concentrare. Noi calatorim efectiv in alt timp si in alt loc.
Ca scriitori noi calatorim in alte lumi nu ca niste visatori cu ochii deschisi, ci ca samani cu puteri magice, pentru a capta acele lumi si a le aduce sub forma de povesti, spre a le impartasi altora. Povestile noastre au puterea de a vindeca, de a reinnoi lumea, de a da oamenilor metaforele prin care pot intelege mai bine propriile vieti.
Cand noi, scriitorii, folosim vechile instrumente ale arhetipurilor si Calatoria Eroului in povestile moderne, stam pe umerii facatorilor de mituri si ai samanilor din vechime. Cand incercam sa ne vindecam semenii prin puterea miturilor, suntem niste samani moderni. Punem aceleasi intrebari de cand lumea, aceleasi intrebari copilaresti prezentate de mituri. Cine sunt eu? De unde am venit? Ce se intampla cand mor? Ce inseamna asta? Unde(care) e rostul meu? Unde ma aflu eu in a mea Calatorie a Eroului?"
Cum in traducerea de mai sus am tradat :), asez aici, spre iertare, textul in limba engleza:
"WRITERS AND SHAMANS
Shamans have been called “the wounded healers.” Like writers, they are special people set apart from the rest by their dreams, visions, or unique experiences. Shamans, like many writers, are prepared for their work by enduring terrible ordeals. They may have a dangerous illness or fall from a cliff and have nearly every bone broken. They are chewed by a lion or mauled by a bear. They are taken apart and put back together again in a new
way. In a sense they have died and been reborn, and this experience gives them special
powers. Many writers come to their craft only after they have been shattered by life in some way.
Often those chosen to be shamans are identified by special dreams or visions, in which the gods or spirits take them away to other worlds where they undergo terrible ordeals.
They are laid out on a table to have all their bones removed and broken. Before their eyes, their bones and organs are split, cooked, and reassembled in a new order. They are tuned to a new frequency like radio receivers. As shamans, they are now able to receive messages from other worlds.
They return to their tribes with new powers. They have the ability to travel to other worlds and bring back stories, metaphors, or myths that guide, heal, and give meaning to life. They listen to the confusing, mysterious dreams of their people and give them back in the form of stories that provide guidelines for right living.
We writers share in the godlike power of the shamans. We not only travel to other worlds but create them out of space and time. When we write, we truly travel to these worlds of our imagination. Anyone who has tried to write seriously knows this is why we need solitude and concentration. We are actually traveling to another time and place.
As writers we travel to other worlds not as mere daydreamers, but as shamans with the magic power to bottle up those worlds and bring them back in the form of stories for others to share. Our stories have the power to heal, to make the world new again, to give people metaphors by which they can better understand their own lives.
When we writers apply the ancient tools of the archetypes and the Hero’s Journey to modern stories, we stand on the shoulders of the mythmakers and shamans of old.
When we try to heal our people with the wisdom of myth, we are the modern
shamans. We ask the same ageless, childlike questions presented by the myths: Who am I? Where did I come from? What happens when I die? What does it mean? Where do I fit in? Where am I bound on my own Hero’s Journey?"
.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)