Allinta Munay Allinta Yachay Allinta Llankay
.

duminică, 25 iulie 2010

Initiere

.
Titicaca. Sarpele de piatra
Calauza. Mallku, deschizand drumurile



Am trecut peste Sarpe, facand primul drum nou, cu oarece teama...
Cu pas de felina, peste piatra lunecoasa, cautam echilibrul. Pentru a trece peste, pentru a merge mai departe. Invatam pasii si ne bucuram de fiecare inaintare.

Cu cateva zile in urma incepuse un nou inceput...

Acolo, in Peru, la Machu Picchu, urma sa primim initierea solara.
Mandri de noi, ajunseseram acolo, pe muche, la intalnirea cu... nu stiam. Stiam doar de Soare.

Si acolo, atunci, pe cand noi intram in asteptare, intrebarea lui Mallku a venit peste noi:
- Initiere... Ce inseamna initiere?

Tacere.
Tacere deasa de tot...

Imi dau seama ca, asa cum se intamplase cu tot, de cand intrasem in aceste locuri, ideile se dusesera si ramasese gol.  Ar fi trebuit sa fie ceva, dar... aici era doar locul intelegrii din trait. Si asta abia acum se intampla.

Posibil sa fi fost si ceilalti ca mine, caci toti au tacut. Niciun filosof, niciun discipol printre noi. Incetaseram sa mai fim ceva, cumva. Eram goi, asteptand...

Si atunci, cu zambetul sau de Calauza, Mallku ne-a spus:
- Initiere inseamna inceput.
 "Initio", adica inceput.
Un initiat este cel care incepe un drum. Asta-i tot.

Asta-i tot...
Un inceput de drum... si cel care incepe sa mearga pe acesta.

Da.
Asa este. Un inceput.


Multumesc drumului, care a venit acolo, atunci, sa se faca inceput.

Si Calauzei, gracias!
.

vineri, 23 iulie 2010

Oamenii de Foc

.
.
Azi, despre Oamenii de Foc:

Victor Sanchez - "Toltecii noului mileniu"
.

Vantul se inteteste, fortandu-se sa ne acoperim fetele ca sa nu ne inghete nasul. Dupa un timp, aud vocea lui Manolo, care ma cheama de undeva din afara sacilor de dormit.

"Hei, Vic, vino sa vezi!" Imi scot capul de sub patura si reusesc sa-l vad pe Manolo, care privea uimit in directia tufisurilor.
"La ce te uiti? Vino inapoi!"
"Nu, Vic.Ttrebuie sa vezi asta, n-o sa-ti para rau."
Curiozitatea mea invinge frigul. Ma ridic in picioare si ma duc langa el. Ma uit in directia in care priveste el - spre tabara wirrarika. Vad o luminita printre tufisuri, care incepe sa creasca, pana cand acopera o intreaga scena din fata noastra.
"Extraordinar! Nu se poate! Veniti repede sa vedeti!", le spun celorlalti, care stau culcati.
"Ce se intampla?" intreaba mai multi. Se ridica pe rand in picioare si incep sa exclame de uimire. Nu ne vine sa credem ce vedem in fata ochilor. Viziunea din fata noastra ne prezinta tabara wirrarika, loc care de fapt se afla in afara campului nostru vizual, din cauza distantei dintre noi si a inaltimii arbustilor din zona. Vedem cativa wirrarika asezati in jurul focului, cufundati in energia sa. Insa nu ii vedem asa cum sunt; pentru privirile noastre, acestia sunt alcatuiti din lumina multicolora, ca si cand ar fi o sfera de lumina."ascunsa" sub o palarie si o patura. Sunt compusi din acelasi material ca si Tatewari (focul) si sunt constienti de acest lucru. Dintr-o data par sa observe ca ii vedem, iar doi dintre ei se intorc cu fata spre noi. Ni se face frica imediat, ca si cum am fi primit o palma peste fata. Ochii lor sunt de foc si sunt indreptati spre noi. Reusesc sa ne zambeasca usor, dupa care se intorc sa vegheze focul. Noi ramanem in extaz timp de cateva minute.
Apoi vedem cum flacarile focului incep sa creasca, pana cand se transforma intr-un chip enorm de cerb, cu coarne mari, de foc. Acesta ne priveste fix, scotand flacari pe ochi si pe gura. Ne frecam la ochi, ca si cand am vrea sa ne trezim. Ceea ce vedem e real! Il vedem pe Tamatz Kahullumary, chiar in fata noastra! Toti sase il vedem! Acel chip urias de cerb inflacarat din mijlocul indienilor wirrarika este cea mai vie viziune pe care am vazut-o vreodata si emana o putere si o maretie venite dintr-o alta lume. Pe obraji ne curg lacrimi de fericire. Cu totii ne exprimam uluirea si incantarea, prin expresii ca: "Nu-mi vine sa cred ca exista ceva atat de frumos! Nu se poate asa ceva! Ce minunat! Vezi si tu?" Viziunea se mentine timp de cincisprezece minute.
Mai tarziu, Cerbul de Foc este "absorbit" de flacari si ii avem din nou in prim plan pe luminosii wirrarika. Unii stau in picioare , iar doi dintre ei stau langa foc. Impresia pe care ne-o lasa, ca ar fi compusi din foc, nu este doar vizuala, ci pot simti la nivelul corpului energia uriasa de sub palariile, hainele si paturile care ii acopera.
Avem senzatia ca in orice clipa hainele lor pot lua foc, transformandu-i in sfere de foc.
Persoana aflata in dreapta face ceva ce nu putem discerne. Imediat, totul devine evident. Vorbeste cu focul. Este marakame Antonio care ii vorbeste focului! Focul ii raspunde. Este limpede ca se inteleg unul pe celalalt. Au aceeasi natura. Pe masura ce marakame-ul continua sa comunice cu focul, celelalte siluete se raspandesc si incep sa se miscoreze, ca si cand si-ar luat zborul. Intensitatea interactiunii dintre foc si om devine tot mai puternica. Putem simti iubirea profunda ce i-o poarta focului indienii wirrarika si mai ales marakame Antonio. Doar ca in acea clipa Antonio nu este, pur si simplu, Antonio. El este energie pura. Putem simti si iubirea infinita si inefabila ce o are Bunicul Foc pentru wirrarika. E cert ca aceasta este natiunea lui, poporul lui. Este posibil sa fie singurii oameni treji de pe acest Pamant, iar acum ne lasa sa le spionam lumea, pentru cateva clipe. Constientizez ce raspundere uriasa poarta indienii wirrarika pe umerii lor, sustinand timp de secole si de milenii un efort neinduplecat de a nu uita esentialul, de a tine deschise canalele ce fac legatura cu sursa a tot ceea ce exista.
.

marți, 20 iulie 2010

Powder

 .

.

.

sâmbătă, 17 iulie 2010

La deschidere si la inchidere... SPATIUL SACRU

Asa incepe calatoria...



In jurul acestei femei frumoase si puternice, in muntii nostri, cam asa... Cam asa ne incepem rotirile.

De acum drumurile sunt deschise si purtate pe pantecul Mamei Pamant, in lumina Tatalui Soare.
PachaMama, TataInti...

In orice incepem, ne insotesc cele patru vanturi, Mama Pamant si Tata Soare. Si strabunii, si cei ce vor veni. Oriunde am umbla, am fost si suntem iubiti.
Pentru ca Dumnezeu nu stie altceva decat sa iubeasca.
.

marți, 13 iulie 2010

RUGACIUNEA CAII BINECUVANTATE A FRUMUSETII

O, Wan-Kan-Tanka, Mare Spirit, mister sacru
Wakan, stra-strabunica, Univers sacru
Sqan, stra-strabunic, Galaxie sacra
din inima mea de copil iti trimit rugaciunile mele
Asculta-ma.


Fie sa pasesc in frumusete pe Pamant, bunica noastra
sub lumina Soarelui, bunicul nostru
In armonie cu mineralele, plantele, animalele,
si cu oamenii
Fie sa ii primesc in toata frumusetea lor


Fie ca frumusetea sa se afle in calea mea
Sa stiu sa descopar frumusetea peste tot in jurul meu
Fie ca frumusetea sa se afle in spatele meu


Fie ca toti acei care aleg sa ma insoteasca
sa-mi perceapa frumusetea
Sa primesc frumusete prin partea mea stanga
urmand principiul feminin
sa daruiesc frumusete prin partea mea dreapta
urmand principiul masculin
Fie sa nu fac nimic care sa dauneze copiilor


Fie ca frumusetea sa vina din binecuvantarea Marilor spirite
Odata cu fiecare pas pe care il fac pe drumul vietii
Sa invat sa-mi traiesc cuvantul
Si sa ating eu insami viata
si pe fiecare prin fumusetea mea


Aceasta e binecuvantarea pe care o cer in aceasta clipa
Cea a caii binecuvantate a frumusetii
Si a dansului Soarelui
Asta e tot ceea ce cer,
Pentru toti ai mei.


(Maud Sejournant- Cercul Vietii)
.